Lacul de Mihai Eminescu

Mihai EminescuLacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.
 
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
 
Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma,
Si lopetile sa-mi scape;
 
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune –
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!
 
Dar nu vine… Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.

Comentariu literar: in curand.

 


 

 
Tag

Mihai Eminescu Lacul


 

Ti-a placut? Arata-l si prietenilor: